OCTAVIAN VOICU

OCTAVIAN VOICU
JURNALUL DE LA VIFORENI
INEDIT

Poate chiar acum la umbra acestui spin
sub care stai
să-ţi aminteşti copilăria
să-ţi aminteşti toamna
Ca şi atunci şi acum
nucii şi prunii şi via.
Ca şi atunci şi acum
împărăţia.
Dar tu, cum ai şi zis
Părere de stăpân
Numai în vis
Coliba şi cornul
Şi frunza şi haremul
Din mal, pe care fumul
Le ridică din vatra focului
Dar tu, cum ai zis
nimic de uitat
Totul de scris.

Toamna galbenă până la pământ
cum a lăsat-o Dumnezeu cel Sfânt.
Cad nucile pe-aproape, merele domneşti
cu gândul unde eşti tu, cine eşti?

Un porumbel pe-un stâlp înserează
Un duh din altă lume blând, oftează.

Dar nu pentru altceva,
Ci pentru bucuria
De-a le culege tu, din pom ai venit.
Şi de-aţi aminti copilăria
Şi fiinţa ta. Cum vom
pleca odată pe sub nuci
pe sub crai nou
Scriu acestea acum
La rădăcina ulmului.


Locul cuprins de soare
De cea mai dulce lumină
Se dă în scrânciob de laur
Moartea şi viaţa
Şi nu se cunoaşte...
Şi nu se cunoaşte...

Locul cuprins de verdele
De dulcele vieţii
Se dă într-un scrânciob tinereşte
Viaţa cu moartea
Tu crede-le
Tu crede-le...

Pagină îngrijită de
Elena Scutelnicu